În lume toate-mi sunt străine,
Și-aș vrea să îmi rămână așa mereu.
Un dor si-o dragoste doar pentru Tine
Să am iubite Tată, Dumnezeu.

Să pot oricând să trec orice ispită
De a-mi zidi mai mult, mai sus, și eu
Să nu mă-ngâmf, uitând că o clipită,
Un fum, un abur, trecător sunt eu.

Să nu trăiesc de parcă aici e veșnicia
Unde pribeag, străin și călător,
Sunt așezat pentru o scurtă vreme. .
Dar vine o zi în care am să mor.

Atunci trupul, îl va înghiți pământul
Pe care am trudit și-am strâns cu-atâta foc și dor.
Aici pe toate cele strânse le va bate vântul,
Dar sufletul rămâne călător...

El se va înălța în fața Tronului, la judecată
De unde are început orice ființă și popor.
Și fi-va întrebat de viață și umblarea toată,
își va primi odihna-n Dumnezeu și-a raiului răsplată,
Sau osândit va fi în locul veșnic, în cuptor.

O! Pune-mi Doamne în cuget această apăsare
Ca zilnic viața, faptele să-mi cercetez
Mai bine condamnat de conștiință prin mustrare
Decât de Tine veșnic să mă îndepărtez.

Mai bine să fiu apăsat pentru păcatul
Ce-l fac mereu prin faptă, vorbă, văz sau gând,
Căci doar căindu-mă și părăsind tot necuratul
De Tine și Neprihănirea Ta, ajung să fiu flămând.

Ajută-mi Doamne după cum în rugăciune
Eu Ți-am cerut voință multă și puteri,
Sfințește-mi inima cu-al Tău încins tăciune
Să îmi doresc mai mult Cuvântul și fierbinte rugăciune
Decât plăceri de-o clipă, idoli sau averi.

Ajută-mă, printr-o trăire și purtare sfântă
Așa cum Vrei să fiu, cum Mi-ai cerut,
Să nu privesc la ceea ce trupul, mereu și fals încântă,
Ci să privesc la Tine, la tot binele ce Mi-ai făcut,
Și să-Ți aștept venirea și noul început.


Amin!
03.03. 2024